DiversBucureşti

Un nou volum din seria “Octavian Paler”, “Scrisori imaginare”, a apărut recent la Polirom, informează editura ieşeană.

În anul 2008, Editura Polirom a iniţiat Seria de autor „Octavian Paler”, coordonată de Georgeta Naidin-Dimisianu, în care au apărut pînă în prezent volumele: Un om norocos (ediţia a II-a, 2008), Polemici cordiale (ediţia a II-a, 2008), Aventuri solitare (ediţia a II-a, 2008), Mitologii subiective (ediţia a III-a, 2008), Apărarea lui Galilei (Premiul Academiei Române; ediţia a III-a, 2009), Viaţa ca o coridă (ediţia a II-a, 2009), Drumuri prin memorie (ediţia a III-a, 2009), Deşertul pentru totdeauna (ediţia a II-a, 2009), Don Quijote în Est (ediţia a II-a, 2010), Caminante (Premiul Uniunii Scriitorilor; ediţia a III-a, 2010), Rugaţi-vă să nu vă crească aripi (ediţia a II-a, 2010), Eul detestabil (Polirom, 2010), Autoportret într-o oglindă spartă (2004; ediţia a III-a, Polirom, 2010) şi Scrisori imaginare (ediţia a V-a, Polirom, 2010).

Căutînd răspunsuri la întrebări ce l-au obsedat toată viaţa, Octavian Paler compune scrisori adresate unor personalităţi care i-au dominat lecturile – Unamuno, Erasm, Camus, Rilke, Proust, Wilde, Pavese, Descartes, Gide etc. Toate scrisorile-eseu sunt însoţite de poezii, printre care se numără şi bine-cunoscuta Avem timp, amintită în atîtea rînduri la moartea scriitorului.

„Lumea n-a uitat că Montaigne s-a retras în celebra lui bibliotecă, la etajul al doilea al unui turn, să reflecteze asupra condiţiei umane şi să-şi scrie opera. Iată de ce simt nevoia să recunosc că nici dragostea, nici singurătatea nu le-am descoperit cu ajutorul cărţilor. De fapt, vreau să spun că nu în bibliotecă am găsit morala acestor scrisori imaginare adresate unor umbre, dintre care unele mi-au dominat lecturile şi foamea de a admira, ci pe stradă, pe ţărmul mării sau printre amintiri. N-am urmărit aici mai mult decît să mărturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viaţă. Şi, probabil, tot de aceea am aşezat după fiecare scrisoare un poem, fiind hotărît să respect nu legile literare, ci ale melancoliilor care m-au împins la confesiuni”, spunea Octavian Paler.

Octavian Paler s-a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, judeţul Braşov. A urmat, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti (1937 1944), făcînd însă ultima clasă la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş şi susţinînd bacalaureatul la Sibiu, în 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere şi Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din Bucureşti (1945-1949).

După absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a rămîne asistent la Catedra de Estetică, însă declină propunerea şi se angajează la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor şef adjunct la redacţia culturală. Este corespondent Agerpres la Roma, cîteva luni, la sfîrşitul anului 1964, iar în următorii ani director general al Televiziunii Române (1965 1968), director general adjunct la Radio (1968 1970), redactor şef la România liberă (1970 1983). Demis în 1983 din motive politice, se va pensiona medical în acelaşi an, reintrînd în „arenă” odată cu Revoluţia din 1989, cînd devine director onorific al ziarului România liberă. Ulterior s a aflat în aceeaşi postură la Cotidianul.

Scriitorul a debutat publicistic în 1958, cu versuri în Luceafărul, iar editorial, abia în 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvin¬telor.

Octavian Paler a încetat din viaţă pe 7 mai 2007, la Bucureşti.

Romanul publicat în acest an de Editura Pandora M face parte din colecţia Funky Fiction şi răspunde la o întrebare simplă: cum arată azi un bestseller.

Australianca Rebecca James a devenit un autor publicat în 38 de ţări tocmai prin această carte despre prietenie obsesivă şi secrete întunecate.Cine ar fi bănuit că, după o viaţă profesională împărţită între servitul în restaurant, predarea limbii engleze şi designul interior, şi întreruptă brusc de naşterea copiilor, James va fi senzaţia anului 2010 pentru editurile din întreaga lume, solicitarea de a publica acest volum în traducere venind chiar înainte să fie lansată ediţia originală în limba engleză.

Se numea Sarah, Tatiana de Rosnay
Editura Litera, 320 pagini, 49,90 lei

Un roman împotriva uitării. Cam asta ar putea fi definiţia volumului „Se numea Sarah“ al celei mai citite, în Europa, autoare franceze contemporane (cu excepţia, desigur, a lui Marc Lévy).

Sarah este unul dintre copiii arestaţi (de către poliţia fidelă regimului de la Vichy) în 1942, cu ocazia criminalei razii de la Velodromul de Iarnă din Paris, în urma căreia mii de evrei au fost deportaţi în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau. Tatiana de Rosnay descrie în amănunţime calvarul fetiţei, condiţiile de detenţie şi sentimentele confuze pe care le trăieşte prea timpuriu în raport de violenţa sângeroasă a adulţilor. Peste toate, o puternică, înduioşătoare voinţă de a supravieţui cu orice chip. În paralel, descoperim viaţa Juliei Jarmond, o ziaristă americană venită la Paris, unde, pentru scrierea unui articol, trebuia să obţină informaţii privind funestele evenimente din 16 iulie 1942. În mod ciudat, intrepida anchetatoare de ocazie se izbeşte de amnezia majorităţii francezilor pe care îi întâlneşte şi de la care spera să obţină indicaţii revelatoare. Căutarea ei, blocată iniţial de nişte secrete de familie de nemărturisit, îşi face încet drum către lumină şi scoate din uitare un destin simbolic pentru tragedia deportărilor naziste, dar şi pentru abominabila comportare a colaboraţioniştilor.

Miercuri, 8 Decembrie 2010 , ora 19.48

Biblioteca Pedagogică Natională „I.C. Petrescu” a luat fiintă la 18 decembrie 1880, odată cu Şcoala Normală Superioară din Bucureşti. Biblioteca Pedagogică deserveşte în principal cadrele didactice şi cercetătorii, elevii şi studentii, beneficiind de cea mai bogată colectie de publicatii din domeniul pedagogiei şi a ştiintelor educatiei. În fondurile sale, care însumează jumătate de milion de volume din toate domeniile cunoaşterii, sunt înglobate colectii care au apartinut unor prestigioase institutii de învătământ şi cultură, precum şi fonduri ale bibliotecilor unor mari personalităti.

Biblioteca Pedagogică Natională „I.C. Petrescu” este o bibliotecă specializată, de drept public, de importantă natională, cu personalitate juridică, fiind subordonată Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi reprezintă un for metodologic pentru bibliotecile şcolare şi ale caselor corpului didactic din România. Biblioteca Pedagogică editează publicatii de specialitate care vin în sprijinul procesului de învătământ, bibliografii, biografii ale pedagogilor români şi antologii din domeniul literaturii de specialitate.

De-a lungul timpului, Biblioteca Pedagogică Natională „I.C. Petrescu” a dezvoltat numeroase parteneriate şi proiecte cu institutii similare, precum şi cu alte institutii de învătământ şi cultură, institute de cercetare, ambasade, având un rol major în dezvoltarea învătământului preuniversitar, şi nu numai. Centrul de Informare şi Resurse „American Corner” Bucureşti, găzduit de Biblioteca Pedagogică, marchează cu acest prilej şi sărbătorirea a 130 de ani de prietenie româno-americană, în vreme ce „Biblioteca  Indiană” sărbătoreşte 10 ani de existentă. Biblioteca Pedagogică găzduieşte singurul Muzeu Pedagogic din tară, care împlineşte un veac de existentă. Se împlineşte totodată o jumătate de veac de când Biblioteca Pedagogică îşi desfăşoară activitatea în vila ilustrului avocat Istrate Micescu, bijuterie  arhitecturală purtând amprenta maestrului Cristofor Cerchez. Personalităti de seamă au păşit în acest lăcaş al cunoaşterii, lăsând o  urmă a trecerii lor în Cartea de Onoare.
În program:

Cuvânt de deschidere din partea autoritătilor şi a unor reprezentanti din domeniile învătământului şi culturii

• Sesiune de comunicări ştiintifice ale unor personalităţi din domeniul pedagogiei şi ştiintelor educaţiei

• Expoziţii de carte, pictură s.a.

• Program artistic