DiversBucureşti

Se numea Sarah, Tatiana de Rosnay
Editura Litera, 320 pagini, 49,90 lei

Un roman împotriva uitării. Cam asta ar putea fi definiţia volumului „Se numea Sarah“ al celei mai citite, în Europa, autoare franceze contemporane (cu excepţia, desigur, a lui Marc Lévy).

Sarah este unul dintre copiii arestaţi (de către poliţia fidelă regimului de la Vichy) în 1942, cu ocazia criminalei razii de la Velodromul de Iarnă din Paris, în urma căreia mii de evrei au fost deportaţi în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau. Tatiana de Rosnay descrie în amănunţime calvarul fetiţei, condiţiile de detenţie şi sentimentele confuze pe care le trăieşte prea timpuriu în raport de violenţa sângeroasă a adulţilor. Peste toate, o puternică, înduioşătoare voinţă de a supravieţui cu orice chip. În paralel, descoperim viaţa Juliei Jarmond, o ziaristă americană venită la Paris, unde, pentru scrierea unui articol, trebuia să obţină informaţii privind funestele evenimente din 16 iulie 1942. În mod ciudat, intrepida anchetatoare de ocazie se izbeşte de amnezia majorităţii francezilor pe care îi întâlneşte şi de la care spera să obţină indicaţii revelatoare. Căutarea ei, blocată iniţial de nişte secrete de familie de nemărturisit, îşi face încet drum către lumină şi scoate din uitare un destin simbolic pentru tragedia deportărilor naziste, dar şi pentru abominabila comportare a colaboraţioniştilor.