Publicat la 01 Nov 2010, de către mada, în Eveniment
Profesorii Mircea Albulescu, Ion Toboşaru şi Valeriu Moisescu au primit, vineri, în ropotele de aplauze şi uralele colegilor şi studenţilor, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti (UNATC), acordat de Senatul acestei prestigioase instituţii de învăţământ, informează AGERPRES.
În cadrul ceremoniei, desfăşurate în sala “Ileana Berlogea” a UNATC, la care au fost prezente, alături de sărbătoriţi, importante personalităţi ale lumii teatrale şi cinematografice româneşti, au fost proiectate trei filme documentare-portret ale maeştrilor.
Momentele de Laudatio au fost rostite de prof.univ.dr. Manuela Cernat, conf.univ.dr. Nicolae Mandea şi prof.univ.dr. Laurenţiu Damian.
Rectorul UNATC, Gelu Colceag, a elogiat, cu acest prilej, personalitatea celor premiaţi.
“Aţi transmis ceva din aristocraţia lumii interbelice acestei lumi în care aţi excelat”, a spus Manuela Cernat, în Laudatio-ul dedicat profesorului Ion Toboşaru, caracterizându-l drept un om care a “luminat orizontul” contemporanilor săi, “racordându-i la adevărurile istoriei şi operei de artă, într-o lume în care pălăriile şi jobenurile începeau să fie înlocuite cu şepcile”.
Ea a menţionat că “în artă cuvântul nu există”, amintind că UNATC a înaintat Parlamentului o propunere de amendament la legea învăţământului pentru ca în artă să nu fie scoşi la pensie maeştrii de o anumită vârstă.
Profesorul Nicolae Mandea a rostit Laudatio-ul pentru regizorul Valeriu Moisescu, elogiindu-i calitatea de pedagog pe care a exercitat-o “cu artă” şi care, în cariera sa, a “dezvoltat sentimentul prieteniei faţă de talent, inteligenţă şi valoare”.
“Cuvântul meu este confesiunea care l-a cunoscut ca om, ca artist şi ca scriitor”, a mărturisit în Laudatio-ul său dedicat actorului Mircea Albulescu, Laurenţiu Damian.
El l-a “somat” pe maestru “să rămână etern tânăr, etern poet”, iar ultima sa carte de poezie, care se numeşte “Ultimele noduri”, să devină “Primele noduri”.
“În cele cinci decenii de activitate, m-a interesat să fiu subordonat dictonului lui Seneca: Învaţă, învăţând pe ceilalţi!”, a spus profesorul Ion Toboşaru(foto), mărturisind că aşteaptă ca timpul să curgă de acum încet şi să rămână cât mai mult în această şcoală care i-a fost “altar”.
Valeriu Moisescu s-a declarat “terorizat” că trebuie să susţină un “monolog” în faţa celor prezenţi, mărturisind că în cariera sa a învăţat tot timpul, asemenea unui personaj din “Livada de vişini” a lui A. P. Cehov, Trofimov, etern student, şi că o parte din studenţi i-au devenit parte a familiei, amintindu-l pe Silviu Purcărete.
“Bunii mei, mulţumesc lui Dumnezeu că am făcut, în urmă cu 60 de ani, gestul de a urca pe scenă”, a spus, la rândul său, Mircea Albulescu.
Cu acelaşi prilej, a fost prezentată lucrarea “Istoria filmului universal” de George Littera
