Publicat la 07 Oct 2010, de către mada, în Expoziţii
12 – 20 octombrie, Institutul Cultural Român
Expoziţia ilustrează evoluţia publicităţii din România în primul deceniu post-comunist. Cei doi cercetători clujeni continuă, astfel, proiectul iniţiat odată cu expoziţia “De la sublim la ridicol. 70 de ani de reclamă în România”, consacrată publicităţii româneşti de la sfârşitul Primului Război Mondial până la căderea regimului comunist, expoziţie găzduită de ICR în primăvara acestui an.
Demersul este motivat de credinţa curatorilor în relevanţa sociologică a peisajului publicitar: “Prima decadă post-decembristă în care comunismul agonizant şi capitalismul incipient convieţuiau liber consfinţit poate fi cel mai bine ilustrată prin intermediul reclamei. De la Partidul Unic la 62 de partide în 1990, de la căciuliţa miraculoasă care asigura liniştea românilor şi oul afrodiziac, la aspiratorul bun la pat, alte şi alte produse şi servicii au îndreptat privirea oamenilor spre consumism. Reclame (la ţigarete) care odată invadau spaţiul public, ţepe celebre în anii 90 (Caritas, medalioane în franzele, talismane şi unguente miraculoase), dar şi mari corporaţii care au făcut istoria reclamei profesioniste pot fi văzute într-o expoziţie inedită care adună cele mai reprezentative imagini, dictonuri şi simboluri care animau presa vremii.
Evoluţia reclamei, de la amatorismul ghiduş la advertising-ul cu mare putere de convingere ia aspecte dintre cele mai neaşteptate. Formulări devenite celebre (“Sindicate din toată ţara! Atenţie! Ofertă specială de Crăciun!”, “Respectă-ţi plăcerile!”, “Se spune că în viaţă cele mai plăcute lucruri sunt fie ilegale, fie imorale, fie îngraşă”.), apelul la igienă personală (“Zâmbetul lui o fascinează, modul lui de viaţă o impresionează, inteligenţa lui e seducătoare. Dar cine suportă mirosul de picioare?”) şi mari branduri internaţionale de cosmetice, maşini sau alimente se întâlnesc pe simeze pentru un efect cu adevărat fulminat.
Pornind cu îndemnuri mobilizatoare de a topi maculatura ceauşistă, continuând cu reclama la verighete de aur în care cumpărătorii trebuiau să aducă dovada de la Starea Civilă că sunt programaţi la căsătorie, dar şi emanciparea femeii prin “Eu să cos şi să calc?” ne transpun fidel într-o Românie în care transformările şi tatonările capitaliste se ţin strâns legate de trecutul comunist”. ? Ucu Bodiceanu, Ancuţa Lăcrimioara Chiş.
Accesul publicului este liber (zilnic, între orele 10.00-20.00)
