“Trilogia îndepărtării.Odihna. Noaptea.Uitarea”@ Fundaţia Löwendal

0

Posted on : 30-Oct-2010 | By : mada | In : Conferinţe, Cărţi

Duminică, 31 octombrie 2010, la ora 11.30, la Fundaţia Lowendal din Bucureşti (Piaţa Gh. Cantacuzino nr. 1), va avea loc lansarea volumului “Trilogia îndepărtării. Odihna. Noaptea. Uitarea”, de George Banu, apărut în colecţia „Performa” a editurii Cartea Românească.     http://www.artspirit.ro/images/img/img.php?src=../pagini/1288351757_trilogia.jpg&w=800&h=600

Înaintea lansării, George Banu va susţine o conferinţă. Vor prezenta şi vor citi fragmente din carte : Mihai Măniuţiu, regizorul care a montat textele lui George Banu, Uitarea la Teatrul Naţional din Cluj şi Odihna la Teatrul din Târgovişte; Marian Râlea, actorul care a jucat în spectacolul Odihna.În timpul lansării vor fi proiectate imagini din cele două spectacole realizate pe textele cuprinse în volum.

La ora 11.00, în acelaşi spaţiu, va fi deschisă expoziţia de fotografie de teatru. Fotografiile realizate de Mihaela Marin. Va prezenta George Banu. Conferinţa şi lansarea cărţii vor fi însoţite de un recital de pian susţinut de Ioana Lupaşcu.

Toate aceste evenimente vor avea loc în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, aflat la ediţia a XX-a, care se  desfăşoară între 30 octombrie – 7 noiembrie 2010 la Bucureşti.

Tripticul eseistic Odihna, Noaptea, Uitarea este o meditaţie asupra condiţiei umane şi, în particular, asupra condiţiei omului de teatru, definind indirect existenţa lumii ca pe un amplu şi complicat spectacol. Constituită dintr-o serie de reflecţii fragmentare, pe alocuri aforistice, cartea trimite la o întreagă tradiţie a moraliştilor francezi, de la, de pildă, un La Bruyère pînă la un gînditor paradoxal precum Cioran. Referinţele culturale sînt însă mult mai diverse: Shakespeare, Cehov, Maupassant, Nietzsche, Freud, Bergson, Proust, Borges, Beckett, Kundera, Jankélévitch şi încă mulţi alţii se întîlnesc în paginile acestei cărţi despre memorie şi identitatea profundă.

George Banu, cunoscut teatrolog, emigrat în 1973 în Franţa, este profesor la Sorbonne Nouvelle din Paris, redactor-şef al revistei Alternatives théâtrales, coordonator al colecţiei Le Temps du théâtre la Editura Actes-Sud. A fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1994-2000) şi director artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor (1990-2001). În critica sa, a rezervat un loc aparte regiei moderne şi reprezentanţilor de marcă ai acesteia, între care Grotowski, Brook sau Strehler.

Cărţile sale, publicate la prestigioase edituri pariziene şi traduse în mai multe limbi, s-au bucurat de un considerabil succes în rîndul specialiştilor. Pentru Brecht ou le petit contre le grand (1981) a primit „Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului”. Aceeaşi distincţie i s-a acordat şi pentru Le theâtre, sorties de secours (1984) şi Le Rouge et or (1990). Trilogia compusă din volumele Le Rideau, L’Homme de dos şi Nocturnes îl arată ca eseist de fineţe preocupat de relaţia între teatru şi pictură.

În România, a participat la realizarea spectacolelor Celălalt Cioran (în regia lui Radu Penciulescu) si Uitarea şi Odihna (în regia lui Mihai Măniuţiu).

“Istoria cinematografiei in capodopere. Virstele peliculei. Vol. 3″@Polirom

0

Posted on : 22-Mai-2010 | By : mada | In : Cărţi

Editura Polirom prezintă cititorilor noua apariţie a volumului:

“Istoria cinematografiei in capodopere. Virstele peliculei. Vol. 3: De la „Cintaretul de jazz” la „Luminile orasului” (1927-1931)” de Tudor Caranfil.

Editia a II-a
Al treilea volum al seriei abordeaza perioada in care se transeaza disputa dintre filmul „mut” si cel sonor si al carei inceput este marcat de premiera Cintaretului de jazz. Tot in aceasta perioada au loc si primele decernari ale Premiilor Oscar (stagiunea 1927-1928), care, desi la inceput ignora complet noile „talkies”, ajung in citiva ani sa le recunoasca valoarea. Marii regizori ai vremii – printre care Dreyer, King Vidor, Sjöström, Dovjenko, Von Sternberg, Renoir, Murnau, mentionati in acest volum – au fost nevoiti sa se adapteze din mers la noile mijloace tehnice. Dar parerile erau impartite: pe de o parte, Eisenstein credea in filmul sonor si in „cuvintele revelatoare”, pe cind Chaplin considera cuvintul fatal pentru celebrul sau tramp,creat prin si bazat exclusiv pe „alfabetul miscarii, poezia gestului”.

Cuprins:

Cintaretul de jazz • Patimile Ioanei d’Arc • Oamenii, duminica • Multimea • Vintul • Femeia in Luna • Noul si vechiul • Jurnalul unei fete pierdute • Pamint • Ingerul albastru • Cateaua • Tabu • Luminile orasului
„Esti captivat de aceste capodopere ale cinematografiei, iar scrisul lui Tudor Caranfil este, la rindul lui, captivant. Tudor Caranfil stie sa emotioneze cititorul.” (Mihai Fulger)
  • „Carti fascinante, precum un serial bine condus…” (Roxana Pana)
  • „Apreciez, la Tudor Caranfil, mersul impotriva curentului, curajul de a-si sustine parerile chiar si atunci (sau mai ales atunci) cind are de dus razboi cu toata lumea. Dar Caranfil n-ar mai fi Caranfil daca s-ar plia pe opinia majoritatii, si cred ca acesta este meritul sau cel mai mare.” (Alex. Leo Serban)
  • „Tudor Caranfil, admirabil cunoscator al cinematografului…” (Nicolae Manolescu)