DiversBucureşti

Miercuri, 29 decembrie, ora 19:00, Teatrul de Revistă Constantin Tănase

Idolii femeilor sunt nimeni alţii decât Vasile Muraru şi Nae Lăzărescu. Regia artistică este semnată de inegalabilul şi neobositul Biţu Fălticineanu, iar textele, spumoase, savuroase, de actualitate sunt specifice genului Revistei şi aparţin lui Nae Lăzărescu, Sorin Petrescu şi Geo Tipsie, iar orchestraţia aparţine compozitorului şi instrumentistului Dan Dimitriu. Nu vor lipsi Cristina Stamate, Adriana Trandafir, George Enache, Romică Sârbu, dar şi corpul de balet al Teatrului. Spectacolul are două acte şi 34 de tablouri, deci este o veritabilă revistă, ca în vremurile de altădată.

Duminică, 26 decembrie 2010, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic a programat o nouă emisiune din seria Clasicii dramaturgiei universale: Shakespeare şi muzica. Realizatori: Puşa Roth şi Costin Tuchilă

Ne putem imagina, în baza datelor existente, că scena elisabetană era un loc în care sincretismul artelor, reînviere a sincretismului elin în tipare renascentiste, devenea fapt firesc. E limpede că în acest context muzica dobândea un rol, dacă nu prioritar, important. Sunt cunoscute “pasajele muzicale” din piesele lui Shakespeare, de altfel piese muzicale de sine stătătoare. În Hamlet, în Romeo şi Julieta, în Visul unei nopţi de vară, în Othello, în Furtuna, în Cum vă place, în A douăsprezecea noapte, în Mult zgomot pentru nimic, chiar în Regele Lear, apăreau astfel de “treceri” muzicale. Putem presupune că în toate piesele muzica era prezentă. Actorii erau în mod sigur înzestraţi cu darul de a cânta melodiile fixate prin tradiţie, pe care spectatorul epocii le aştepta, dar şi cu talentul de a improviza acompaniindu-se singuri la lăută sau chitară, când nu exista posibilitatea aducerii câtorva muzicieni de profesie. Istoriile literaturii engleze, studiile speciale consemnează rolul muzicii vocale şi instrumentale în piesele lui Shakespeare: “«ariile» sunt executate îndeosebi de nobili, trompetele anunţă evenimente solemne, «cântecele» din tragedii se asociază cu stări sufleteşti anormale (cum ar fi cântecul Ofeliei, reprezentând o culminaţie tragică)”. Nu este exclus ca Shakespeare însuşi să fi avut cunoştinţe muzicale practice (era totuşi om al Renaşterii). “Este sigur că Shakespeare ştia foarte multe despre muzică şi este cât se poate de logic să presupunem că se pricepea să cânte la cel puţin un instrument”, scrie F. E. Halliday.

Nebunia şi moartea Ofeliei sunt însoţite în Hamlet de muzică, incluzând aici atât rolul de element de construcţie dramatică dobândit de fragmentul muzical, cât şi un simbolism muzical spre care este condus personajul. Această funcţie multiplă îndeplinită de muzică, adică de semnalare a unei stări în mod direct sau aluziv, de înlesnire a ideilor şi tensiunilor dramatice şi de suprapunere a necesarului plan simbolic, destinat a “trezi conştiinţa” se întâlneşte în multe dintre piesele lui Shakespeare, ca de altfel şi la alţi autori elisabetani. Exista un fond comun de cântece tradiţionale, binecunoscute publicului, probabil populare sau al căror autor nu mai conta datorită popularităţii melodiei respective, pe care dramaturgii şi-l însuşeau. Contextul folosirii lor diferă de la un scriitor la altul, capacitatea lor de a intra în relaţie cu desfăşurarea dramei, cu temele şi ideile ei fiind responsabilă de particularităţile tratării. Muzica este astfel asimilată structurii interioare a dramei şi problemelor de conştiinţă pe care ea le pune. De măsura în care “citatul” muzical depăşeşte nivelul ornamentului depind coerenţa superioară dar şi profunzimea unei piese de Shakespeare în comparaţie cu cele ale contemporanilor săi.

Pe lângă comentarii critice şi fragmente din spectacole ale Teatrului Naţional Radiofonic (A douăsprezecea noapte, Hamlet, Cum vă place, Regele Lear, Furtuna), veţi putea asculta şi cântece din piesele lui Shakespeare în interpretarea Studioului de Muzică Veche. Aceste cântece, unele indicate în text, altele presupuse în spectacolele din epoca elisabetană, au devenit tradiţionale în montările cu piese de Shakespeare din teatrul englez.

24 Decembrie 2010, ora 18:30, ONB

“A fost odată ca niciodată…” o sintagmă celebră prin intermediul căreia, generaţii întregi de copii intră în atmosfera magică a poveştilor.

Opera Naţională Bucureşti prezintă în ajunul Crăciunului spectacolul de balet “Spărgătorul de nuci”, de Piotr Ilici Ceaikovsky. Magia sarbatorii de Crăciun face ca si cel mai mic şi neînsemnat dar oferit copiilor, de exemplu, un spărgător de nuci, să-i poarte în lumea poveştilor cu prinţi şi zâne.

Spectacolul de pe 24 decembrie de la ora 18:30 are în distribuţie artiştii ONB: Clara: Cristina Dijmaru(d.), Spărgătorul de nuci: Vlad Toader, Drosselmeyer: Antonel Oprescu, Fritz: Bogdan Cănilă, Zâna fondantelor: Laura Blică Toader, 3 soliste fulgi: Mihaela Soare, Gabriela Popovici, Liliana Nică, 2 soliste valsul florilor: Mihaela Soare, Gabriela Popovici, Soldatul: Vlad Mărculescu(d), Clown-ul: Andrei Nicolae, Păpuşa varză: Oana Bădănoiu, Boaba de cafea: Takashi Okita(d), Regele Şoarecilor: Virgil Ciocoiu(d), Dansul spaniol: Bianca Stoicheciu, Alexandra Gavrilescu, Raul Oprea, Vlad Mărculescu(d), Dansul arab: Monica Petrică, Dansul chinez: Liliana Nică, Dansul rus: Magdalena Rădulescu, Bogdan Cănilă, Mihai Mezei, Figurinele de porţelan: Maki Shirase, Reina Amakasu, Diana Tudor, Olguţa Ilie, Mama: Gabriela Mocanu, Tata: George Mocanu, Bunica: Ileana Sora, Bunicul: Florin Mihalache.

Spectacolul este acompaniat de orchestra Operei condusă de Tiberiu Soare.

Spectacolul de balet clasic, în două acte, a intrat şi în repertoriul trupei Saint Petersburg State Ballet on Ice. Publicul bucureştean va putea să retraiască minunata poveste de Crăciun, “Spărgătorul de nuci” în 21 ianuarie 2011, la Sala Palatului.

Înfiinţat ca o alternativă la baletul clasic, “The Saint – Petersburg State Ballet on Ice” realizează spectacole desăvârşite prin îmbinarea figurilor sportive de patinaj cu baletul clasic rusesc.

În ultimii cinci ani, această producţie a fost interpretate cu succes pe cele mai renumite scene din SUA, Canada, Olanda, Germania, China, Spania, Coreea, Taiwan, Grecia, Portugalia, Irlanda sau Malta, oferind de fiecare data feeria unică generată de dansul pe gheaţă a celor mai experimentaţi patinatori din lume.
The Saint – Petersburg State Ballet on Ice a sustinut peste 7000 de spectacole la nivel international, prezentand de fiecare data un amestec remarcabil de forme de arta, oferind inovatie si spectacol.

“Spărgătorul de nuci”, creat de P.I. Ceaikovsky, a avut premiera pe 6 decembrie 1892, la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg.

Teatrul de Artă Bucureşti vă invită miercuri, 22 decembrie, ora 21, la Memories Lounge, la spectacolul Trei În Ger sau, în alte cuvinte, la No umăn, no crai, de temperaturi scăzute.

După literatura și muzica internațională, deja renumiţii George Constatinescu, Vlad Popescu şi Marius Cordoş prezintă un altfel de spectacol, “umoristico–muzical”, pentru sărbătoarea de Crăciun. Un show sensibil, amuzant şi interactiv ce se recomandă a fi servit alături de o cană de vin fiert cu scorțișoară, într-o atmosferă caldă, încărcată de miros de brad.

Rezervările se fac la numărul de telefon 03180 80 880
Preţul unui bilet este de 20 RON.