DiversBucureşti

Muzeul Naţional al Literaturii Române vă invită la: CONFERINŢELE M.N.L.R.

INVITAT: MATEI VIŞNIEC

Hazardul ca motivaţie şi misterele scriiturii dramatice

Format:

• Vernisaj: expoziţie de afişe de teatru

• 50 de minute – susţinerea conferinţei

• 30 de minute – discuţii cu publicul

• Prezentarea volumelor:

Oraşul cu un singur locuitor (versuri, ediţie bilingvă româno-franceză),

Editura MNLR, 2010

Domnul K. Eliberat (roman), Editura Cartea Românească, 2010

• Sesiune de autografe

Evenimentul va avea loc marţi, 23 noiembrie 2010, ora 17.00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bdul. Dacia nr. 12.

Matei VIŞNIEC poet, dramaturg, romancier, jurnalist, membru al mai multor uniuni de creaţie în România şi în Franţa

- Uniunea Scriitorilor din România

- Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques (Franţa)

- Ecrivains Associés du Théâtre (Franţa)

- Société des Gens de Lettres de France

Fiica scriitorului Eugène Ionesco îi interzice lui Alexandru Dabija să mai regizeze vreun spectacol după textele tatălui său. Marie-France Ionesco, moştenitoarea celebrului dramaturg,  „refuză orice nouă producţie după texte de Eugène Ionesco, în regia domnului Alexandru Dabija“.

Teatrul Odeon din Capi­tală a anunţat ieri decizia transmisă de agentul moştenitoarei celebrului scriitor de origine română.

Din cauza acestei hotărâri, mult premiatul spectacol „Ionesco – cinci piese scurte” după Eugène Ionesco, regizat de Alexandru Dabija, va avea ultima reprezentaţie duminică, 27 iunie, întrucât drepturile pentru producţie expiră la 30 iulie, iar moştenitoarea drepturilor (care a impus folosirea ortografiei franţuzeşti a numelui tatălui său)a hotărât să nu acorde nici o prelungire.

Spectacol nedreptăţit

Imediat după ce a aflat vestea, regizorul Alexandru Dabija a comentat pentru „Adevărul”: „Decizia de interzicere a spectacolului – căci asta se ascunde sub neutra formulare cu «neprelungirea  drepturilor» – este un răspuns caraghios la întrebarea firească pusă de mine atunci când ni s-a interzis prezentarea spectacolului la Paris, la Madrid sau la Seul: De ce nu avem voie să jucăm în străinătate, dar în România avem?”. Artistul şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la decizie:

„Spectacolului i s-a interzis cariera internaţională pe care o merita, dar banii luaţi de la Bucureşti erau buni. Acum, spectacolul se joacă mai rar, e un spectacol vechi, banii nu mai sunt mulţi, aşa că revenim la rigoarea morală. Caraghios, ca tot ce s-a întâmplat cu acest spectacol al cărui succes a fost tot atât de nefericit ca şi succesul autorului! Meritau preţuirea, şi nu notorietatea. Faptul că nu se mai joacă mă linişteşte. Nu merită să mai vorbim”.

Mai multe detalii AICI.

Pe 29 ianuarie s-au împlinit 150 de ani de la naşterea scriitorului rus Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) . Anul 2010 este consacrat acestui mare scriitor. Dramaturgia lui este o piatră de încercare pentru actorii de teatru şi regizorii de pretutindeni. Perenitatea pieselor sale se datorează fineţei cu care a arătat lumii abisul din inima omenească şi farmecul inegalabil al sufletului slav.

Anton Pavlovici Cehov a devenit scriitor la 20 de ani, când i-a apărut prima povestire într-o gazetă din Moscova, după care, în timp ce urma Facultatea de Medicină, a continuat să scrie proză care înfăţişează scene din viaţa ruşilor.

Scria fără greutate, ori de câte ori avea o clipă liberă, în orice condiţii. În 1894 a avut loc premiera „Pescăruşul”, dramă psihologică de inepuizabilă profunzime, care n-a fost pe placul criticilor. Aceştia i-au recunoscut talentul abia peste câţiva ani. După aceea, piesele lui aveau să fie din ce în ce mai admirate, iar în posteritate aveau să capete aura de legendă.

În volumul intitulat „Cehov”, Henri Troyat, cunoscut cercetător francez care i-a reconstituit nuanţat biografia, l-a portretizat astfel: „În persoana lui Cehov admir la fel de mult omul şi artistul. Omul mă încântă prin modestia, corectitudinea morală, fermitatea, stoicismul său surâzător. Era sceptic, dar credea cu candoare în perfectibilitatea speciei omeneşti. Îi plăcea să râdă, dar bucuria lui avea un fond de tristeţe. Îi plăcea compania femeilor, dar se temea să-şi unească viaţa cu vreuna din ele. Era generos, sociabil, dar prietenii nu îl puteau cunoaşte cu adevărat.

Se dedica profesiunii sale cu pasiune, dar în acelaşi timp, deşi bolnav de tuberculoză, lucra cu înverşunare la o operă literară în care nu-şi punea prea mari speranţe. Spunea că peste Cehov şapte ani nu îl va mai citi nimeni.”

Anton Cehov (1860-1904), scriitorul care a spus cândva „Deviza mea: nu am nevoie de nimic”, a revoluţionat dramaturgia si proza rusească.

Agenţia MEDIAFAX îl citează pe  preşedintele rus Medvedev :

“Au apărut noi tehnologii, dar «Avatar» nu se va substitui niciodată teatrului, chiar dacă (filmul, n.r.) este foarte frumos, foarte complex şi foarte scump“, a declarat Medvedev la Taganrog, oraş portuar din sudul Rusiei, unde, pe 29 ianuarie 1860, s-a născut Anton Cehov, ce avea să devină unul dintre marii scriitori ai ţării.

“Arta teatrală este nemuritoare, în ciuda tuturor dificultăţilor”, a subliniat Medvedev, la o reuniune la care a participat alături de reputaţi regizori de teatru, printre care Andrei Koncealovschi, Rimas Touminas şi Peter Stein.

Preşedintele rus a mai spus că părinţii săi aveau colecţia completă a operelor lui Cehov, “de pe vremea Uniunii Sovietice, într-o perioadă în care acest lucru nu era foarte bine văzut”.

“Am citit esenţialul din ce aveam. Şi să ai operele complete ale lui Cehov era o mare bucurie”, a adăugat Medvedev, precizând că s-a interesat de opera dramaturgului rus, autorul unor piese precum “Unchiul Vania” şi “Trei surori”, la începutul adolescenţei sale, şi că a citit şi poveştile sale umoristice şi corespondenţa.

Medvedev a depus o coroană de trandafiri galbeni la monumentul lui Cehov de la Taganrog, fiind aclamat de zeci de trecători, potrivit imaginilor difuzate de televiziunea rusă.

Cehov (VIDEO)