“Scrisori imaginare”, de Octavian Paler@Editura Polirom

0

Publicat la 27 Dec 2010, de către mada, în Cărţi

Un nou volum din seria “Octavian Paler”, “Scrisori imaginare”, a apărut recent la Polirom, informează editura ieşeană.

http://www.librarie.net/coperta/scrisori-imaginare-octavian-76160.jpg

În anul 2008, Editura Polirom a iniţiat Seria de autor „Octavian Paler”, coordonată de Georgeta Naidin-Dimisianu, în care au apărut pînă în prezent volumele: Un om norocos (ediţia a II-a, 2008), Polemici cordiale (ediţia a II-a, 2008), Aventuri solitare (ediţia a II-a, 2008), Mitologii subiective (ediţia a III-a, 2008), Apărarea lui Galilei (Premiul Academiei Române; ediţia a III-a, 2009), Viaţa ca o coridă (ediţia a II-a, 2009), Drumuri prin memorie (ediţia a III-a, 2009), Deşertul pentru totdeauna (ediţia a II-a, 2009), Don Quijote în Est (ediţia a II-a, 2010), Caminante (Premiul Uniunii Scriitorilor; ediţia a III-a, 2010), Rugaţi-vă să nu vă crească aripi (ediţia a II-a, 2010), Eul detestabil (Polirom, 2010), Autoportret într-o oglindă spartă (2004; ediţia a III-a, Polirom, 2010) şi Scrisori imaginare (ediţia a V-a, Polirom, 2010).

Căutînd răspunsuri la întrebări ce l-au obsedat toată viaţa, Octavian Paler compune scrisori adresate unor personalităţi care i-au dominat lecturile – Unamuno, Erasm, Camus, Rilke, Proust, Wilde, Pavese, Descartes, Gide etc. Toate scrisorile-eseu sunt însoţite de poezii, printre care se numără şi bine-cunoscuta Avem timp, amintită în atîtea rînduri la moartea scriitorului.

„Lumea n-a uitat că Montaigne s-a retras în celebra lui bibliotecă, la etajul al doilea al unui turn, să reflecteze asupra condiţiei umane şi să-şi scrie opera. Iată de ce simt nevoia să recunosc că nici dragostea, nici singurătatea nu le-am descoperit cu ajutorul cărţilor. De fapt, vreau să spun că nu în bibliotecă am găsit morala acestor scrisori imaginare adresate unor umbre, dintre care unele mi-au dominat lecturile şi foamea de a admira, ci pe stradă, pe ţărmul mării sau printre amintiri. N-am urmărit aici mai mult decît să mărturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viaţă. Şi, probabil, tot de aceea am aşezat după fiecare scrisoare un poem, fiind hotărît să respect nu legile literare, ci ale melancoliilor care m-au împins la confesiuni”, spunea Octavian Paler.

Octavian Paler s-a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, judeţul Braşov. A urmat, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti (1937 1944), făcînd însă ultima clasă la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş şi susţinînd bacalaureatul la Sibiu, în 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere şi Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din Bucureşti (1945-1949).

După absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a rămîne asistent la Catedra de Estetică, însă declină propunerea şi se angajează la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor şef adjunct la redacţia culturală. Este corespondent Agerpres la Roma, cîteva luni, la sfîrşitul anului 1964, iar în următorii ani director general al Televiziunii Române (1965 1968), director general adjunct la Radio (1968 1970), redactor şef la România liberă (1970 1983). Demis în 1983 din motive politice, se va pensiona medical în acelaşi an, reintrînd în „arenă” odată cu Revoluţia din 1989, cînd devine director onorific al ziarului România liberă. Ulterior s a aflat în aceeaşi postură la Cotidianul.

Scriitorul a debutat publicistic în 1958, cu versuri în Luceafărul, iar editorial, abia în 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvin¬telor.

Octavian Paler a încetat din viaţă pe 7 mai 2007, la Bucureşti.

Implică-te şi transmite mai departe:
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks

Pe aceeaşi temă despre viaţa artistică...

Lasă o părere