DiversBucureşti

Proiectat în avanpremieră mondială la cea mai recentă ediţie a Festivalului de Film de la Berlin, în cadrul secţiunii Berlinale Special, şi selecţionat în cadrul prestigioaselor festivaluri de la Karlovy Vary, Edinburgh şi Toronto, filmul este povestea prieteniei neobişnuite care apare între un bătrân scamator şi o fetiţă convinsă de puterile supranaturale ale acestuia. Forţat de perimarea meşteşugului său să ducă o existenţă itinerantă, iluzionistul Eisenheim o întâlneşte pe micuţa Alice în timpul unei reprezentaţii, într-o cârciumă dintr-un sat izolat din vestul Scoţiei. Alice este atât de impresionată de trucurile bătrânului, încât îl urmează pe acesta la Edinburgh, în ceea ce pare o aventură magică, în sine.

“Iluzionistul” este cel de-al doilea film de lung metraj regizat de Sylvain Chomet, realizatorul multi-premiatelor “Les Triplettes de Belleville” (Franţa, 2003) -- printre altele, câştigător al Premiului César, dublu nominalizat la Oscar, nominalizat la Premiile BAFTA, Grammy, British Independent Film Awards (BIFA) şi La vieille dame et les pigeons (Franţa, 1998) -- câştigător al Marelui Premiul pentru Cel mai bun scurt metraj la prestigiosul festival de film de animaţie de la Annecy şi al Premiului BAFTA pentru Cel mai bun scurt metraj de animaţie, de asemenea nominalizat la Oscar şi la Premiile César. În 2006, Sylvain Chomet a regizat unul dintre scurt metrajele din filmul-omnibus Paris, je t’aime, printre co-regizorii acestuia numărându-se Joel şi Ethan Coen, Alfonso Cuaron, Gus van Sant, Isabel Coixet sau Gerard Depardieu.

Scenariul filmului este adaptat după ultimul scenariu al regizorului, actorului şi scenaristului francez Jacques Tati, o figură-cult a istoriei filmului european, realizatorul celebrelor “Vacanţa domnului Hulot” (1953), “Unchiul meu” (1958) sau “Zi de sărbătoare” (1949), filme clasice, premiate la Cannes, Veneţia şi distinse cu Premiul César. Astfel, povestea Iluzionistului împrumută umorul, delicateţea şi subtilităţile scenariilor lui Tati, care creează o poveste despre condiţia artistului, neîmplinirile inerente acesteia, dar şi satisfacţiile şi înţelepciunea pe care un artist autentic le poate obţine.

Filmul poate fi vizionat la:  CINEMA CITY COTROCENI,   HOLLYWOOD MULTIPLEX,   MOVIEPLEX CINEMA PLAZA ROMÂNIA,  NOUL CINEMATOGRAF AL REGIZORULUI ROMÂN (NCRR) -- STUDIOUL HORIA BERNEA,

Marţi, 7 decembrie, ora 19:00,TNB, Sala Atelier

Aflat pentru prima dată la o montare pe scena Naţionalului, regizorul avangardist Radu Afrim propune o viziune cu o puternică încărcătură metaforică, pornind de la un subiect straniu şi inedit.

Undeva, în estul Anatoliei, iarna aduce căderi mari de zăpadă, implicând pericolul unor avalanşe. Timp de nouă luni pe an, viaţa oamenilor din acest loc se desfăşoară sub imperiul uriaşei ameninţări, într-o tăcere absolută. Femeile trebuie să-şi programeze naşterile în celelalte trei luni pentru ca strigătele facerii şi cele ale nou-născutului să nu provoace dezastrul. Încremeniţi sub legea fricii menită să-i reducă la tăcere, oamenii locului vorbesc în şoaptă şi îşi reprimă pornirile temperamentale. Doar unul singur are curajul să rostească Nu!
Avalanşa este o metaforă amară a căutării libertăţii, un strigăt de speranţă, o ficţiune unde asemănările cu regimurile totalitare nu sunt câtuşi de puţin întâmplătoare.

Clasic al dramaturgiei turceşti contemporane, jucat în prezent şi pe alte scene europene, autorul textului, Tuncer Cücenoglu a ţinut să fie prezent la premiera românească a piesei sale.

Regizat de Cornel Gheorghiţă, lungmetrajul Europolis va avea premiera pe 26 noiembrie 2010 în cinematografele româneşti. Cu Adriana Trandafir şi Áron Dimény în rolurile principale, Europolis este un film în genul prozei fantastice a lui Mircea Eliade. Pelicula atinge o zonă a mitului şi a superstiţiilor.Cu un subiect rareori abordat în filmele româneşti, Europolis va intra în circuitul cinematografelor din ţară în 26 noiembrie 2010 şi va rula în prima săptămână în Bucureşti (Hollywood Multiplex, Cinema Studio, Cinema City -- Cotroceni), Cluj (Victoria), Constanţa (Cityplex) şi Bacău (Cinema City).

În micul port al Sulinei soseşte o telegramă din Franţa: Luca, pe care toată lumea îl ştia îngropat de mai bine de 50 de ani în cimitirul de la marginea oraşului, tocmai a murit. Sora lui, Magdalena (interpretată de Adriana Trandafir), însoţită de fiul ei, Nae (jucat de Áron Dimény), trebuie să plece în Franţa pentru a lua în primire «moştenirea». Ajunşi la celălalt capăt al continentului, pe malul Atlanticului, cei doi îl întâlnesc pe şamanul Ata (Joseph Otteno), prietenul cel mai bun al lui Luca. El le dezvăluie ultima dorinţă a acestuia înainte să moară. Moartea lui Luca le marchează drumul de întoarcere mai mult decât Magdalena şi Nae şi-ar fi putut închipui. “În această tranziţie instabilă, sufletul întâlneşte îngerii, vămile văzduhului, diavolii, îngerii păzitori”, spune regizorul.

Sicriul în formă de măgar în care personajul Luca este adus din Franţa a generat, la un moment dat, controversă în rândul spectatorilor care l-au văzut, în septembrie, în cadrul festivalului de la Montréal. “În nordul României, la Săpânţa, există un cimitir înscris în patrimoniul Unesco, unde un artist popular, Stan Ioan Pătraş, a inscripţionat pe crucile din cimitir, cu umor şi ironie, imagini şi câteva cuvinte despre defunctul care zace în groapă. Sicriul din film este inspirat dintr-un obicei din Ghana ce a apărut prin anii 1950, unde un oarecare Ata Owoo a avut ideea să facă altfel de sicrie decât cele cu care suntem obisnuiţi. Aşa cum şi artistul popular din Săpânţa a realizat la noi pe cruci”, povesteşte Cornel Gheorghiţă.

Totodată, sicriul în formă de măgar a fost ales dintr-un motiv practic. “Narco-traficanţii din America de Sud folosesc deseori termenul de «măgar» sau «asin» pentru a-i desemna pe cei care trec drogurile cu avionul ascunzând marfa în stomac, fie ei oameni, şerpi sau alte animale. În film este vorba de transportul unei «comori». Pe de altă parte, măgarul este un animal curat şi eu aveam nevoie de un suflet în film, de un suflet curat. Desigur ne putem duce şi cu gândul la măgăriţa lui Balaam, cea care «vede» îngerul înaintea stăpânului ei, înaintea omului. Este, cred, curăţenia sufletului ce-i permite să vadă mesagerul Domnului, puritate sufletească ce accentuează simţurile cunoaşterii”, spune regizorul.

Filmul lui Cornel Gheorghiţă a primit Menţiunea specială a Juriului la “Festival des Films du Monde” -- Montréal, 2010, festival internaţional de categorie A. “Filmul atinge o profundă umanitate conducând spectatorul cu subtilitate într-o lume magică, unică, proprie filmului”, spune Marie-Catherine Marchetti, membră a juriului de la Montréal, adaugând că Menţiunea specială a fost “creată” de juriu pentru a recompensa originalitatea acestui film umanist.

Regizor, producător, scenarist, Cornel Gheorghiţă este, de 20 de ani, profesor la ESAV (Ecole Supérieure d’Audiovisuel -- Universitatea Toulouse II), iar din 2001, la ESMA (Ecole Supérieure des Métiers Artistiques), în Toulouse. Printre filmele semnate de el până acum se numără documentarele Fanfaron Fanfaron, Mascarade şi scurtmetrajele Epava, Ziua începe noaptea, Luna Pork, Say Joe etc.

Europolis a primit premiul HBO/TIFF 2005 pentru cel mai bun scenariu de lungmetraj, fiind şi printre scenariile premiate în 2008, la Paris, la Festivalul European de Film Independent (ECU). Din distribuţie mai fac parte Elena Popa, Dorin Andone, Joseph Otteno, Petrică Nicolae, Adina Cartianu, Ionela Nedelea.

O co-producţie Gheorghiţă srl (România), Cinepay & TaraFilms (Franţa) şi susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei, Eurimages, Societatea Română de Radiodifuziune, Région Midi-Pyrénées, Région Poitou-Charentes, Dépt. de la Charente Maritime, ESAV Toulouse (Franţa), Europolis porneşte de la scenariul scris de Cornel Gheorghiţă, Adina Dulcu şi Loïc Balarac, imaginea fiind semnată de Ovidiu Mărginean.

Luni, 22 Noiembrie 2010 , ora 11.00

Teatrul Naţional Radiofonic vă invită luni, 22 noiembrie 2010, de la ora 11.00 - la audiţia cu public a premierei “Panait Istrati – Omul-Ecou”, realizată după un scenariu radiofonic de Camelia Stănescu şi Dan Ursuleanu - spectacol-document prezentat în cadrul proiectului “Biografii, memorii”, la Radio România Cultural. Regia artistică este semnată de Petru Hadârcă. În distribuţie: Florin Zamfirescu, Constantin Codrescu, Gabriela Popescu, Emil Hossu. Fragmente din Fonoteca de Aur şi din arhiva Asociaţiei Prietenii lui Panait Istrati din România, cu – Victor Rebengiuc, Marcel Iureş, Adrian Pintea, Carmen Galin, Alexandrina Halic, Mirela Gorea, Ştefan Sileanu, Valentin Uritescu, Monica Ghiuţă – din spectacole PanaitIstrati realizate în regia lui Cristian Munteanu. În rolul lui Panait Istrati – Florian Pittiş. Variaţiuni pe tema cântecului popular grecesc “Neranţula” – Doru Stănculescu şi Sorin Minghiat. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Redactor şi producător: Magda Duţu.

Evenimentul – care va avea loc la clubul Ramada-Majestic, pe Calea Victoriei, în Bucureşti – va prilejui întâlnirea realizatorilor spectacolului cu jurnalişti interesaţi de acest subiect, oameni de teatru, cunoscători ai operei lui Panait Istrati sau simpli admiratori ai marelui scriitor brăilean.

Un spectacol-document, prezentat în două părţi, dedicat scriitorului unic, povestitorul fãrã egal, ” pelerinul inimii “, ” vagabondul de geniu” sau “Omul-Soare” , “Omul-Ecou”, “Gorki al Balcanilor”- cum era numit Panait Istrati.

În rolul lui Panait Istrati se remarcă un actor de geniu, înzestrat cu toate harurile: voce inconfundabilã, inteligenţã, eleganţã, culturã, egalã înzestrare pentru dramã şi comedie – Florian Pittiş.

Aşa cum sublinia Dan Ursuleanu – unul dintre autori – ” Nu este o întâmplare faptul cã, timp de peste 20 de ani, “Moţu” Pittiş a fost interpretul ideal al lui Panait Istrati în dramatizãrile radiofonice. Fonoteca pãstreazã zeci de ore de înregistrãri ale acestui tandem cu mare valoare documentarã.”