Francis Ford Coppola, premiul Oscar pentru întreaga carieră

0

Posted on : 15-Nov-2010 | By : mada | In : Vedete

Regizorul Francis Ford Coppola a primit, sâmbătă, premiul  Oscar pentru întreaga carieră în timpul unei ceremonii ce a avut loc la Los Angeles, potrivit BBC.

http://www.topnews.in/files/Francis.Ford.Coppola.jpg

Regizorului i s-a înmânat trofeul Irving Thalberg Memorial, ce se acordă “unui producător creativ, a cărui operă reflectă o calitate ridicată şi constantă în domeniul producţiei cinematografice”.

La ceremonie, Robert DeNiro l-a lăudat pe Coppola, numindu-l “o inspiraţie şi unul dintre cei care m-au influenţat cel mai mult”.

Creatorul Star Wars, George Lucas, a spus despre marele regizor că este “fratele şi mentorul meu”.
“M-a învăţat cum să scriu un scenariu, cum să regizez. A personificat o întreagă eră din industria de film american. A fost liderul nostru. A fost inspiraţia noastră”, a mai adăugat George Lucas.

Premiul Irving Thalberg se acordă din anul 1937 şi are, până acum, 38 de deţinători.
Printre cei care au mai primit trofeul se numără Ingmar Bergman, Steven Spielberg, George Lucas, Clint Eastwood, Warren Beatty şi Dino De Laurentiis.

Michel Houellebecq, laureat al premiului Goncourt

0

Posted on : 08-Nov-2010 | By : mada | In : Cărţi

Scriitorul Michel Houellebecq a primit, luni, premiul Goncourt, cea mai prestigioasă dintre distincţiile literare franceze – pentru care a fost numit cu regularitate favorit în ultimii zece ani -, pentru romanul său “La carte et le territoire”, informează Mediafax.

Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi, a fost marele favorit al ediţiei din 2010 a premiului Goncourt.

Copilul teribil al literaturii franceze a mai fost nominalizat de două ori la premiul Goncourt, în 1998, cu “Les particules élémentaires”, şi şapte ani mai târziu, cu “La possibilité d’une île”.

http://www.pagesofhackney.co.uk/blog/wp-content/uploads/2010/09/Michel-Houellebecq-2.jpgAparent maturizat şi mai înţelept, Houellebecq a figurat anul acesta pe lista scurtă a Academiei Goncourt cu volumul “La carte et le territoire” (editura Flammarion). Ceilalţi trei finalişti au fost Virginie Despentes, cu “Apocalypse bébé” (Grasset), Mathias Enard, cu “Parle-leur de batailles, de rois et d’éléphants” (Actes Sud), şi Maylis de Kerangal, cu “Naissance d’un pont” (Verticales), care a primit, miercuri, premiul Médicis, o altă prestigioasă distincţie literară.

Născut pe 26 februarie 1958, în insula La Réunion, potrivit biografiei sale oficiale, şi în 1956, potrivit altor surse, Houellebecq a devenit un scriitor cult în 1994, cu volumul “Extinderea domeniului luptei/ Extension du domaine de la lutte”. Anterior, în 1992, el a publicat primul volum de poeme, “Pe urmele fericirii”, distins cu premiul Tristan Tzara. Al doilea volum de poeme, “Sensul luptei”, obţine Prix de Flore în 1996.

Monstru rece şi provocator pentru unii, geniu absolut pentru alţii, acesta publică în 1998 volumul “Particulele elementare/ Les Particules élémentaires”, care a fost tradus în 25 de limbi străine şi recompensat cu Prix Novembre.

În 2000, îi apar un disc, “Prezenţa umană”, cu poeme în lectura proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, şi “Lanzarote”, un volum între reportaj şi ficţiune, cu fotografii. Un exponent al antieroului şi al disperării, el publică în 2001 cel de-al treilea roman, “Platforma/ Plateforme” (Flammarion 2001), consacrat turismului sexual. În anul 2002, devine primul francez căruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award.Urmează “La Possibilité d’une île”, în 2005, volum care este recompensat cu premiul Interallié.

Între cele două ultime romane se iscă o polemică legată de comentariile sale dintr-un interviu acordat unei publicaţii: “Totuşi, islamul este cea mai idioată religie”. La capătul unui proces în care a fost achitat, el decide să părăsească Franţa.

În limba română, la editura Polirom, au fost traduse: “Platforma” (2003), “Extinderea domeniului luptei” (2005), “Particulele elementare” (2006), “Posibilitatea unei insule” (2006) şi “Inamici publici” (2009), volum scris în colaborare cu Bernard-Henri Levy.

Anul trecut, scriitoarea franco-senegaleză Marie NDiaye a fost recompensată cu premiul Goncourt, pentru romanul “Trois femmes puissantes”.

Premiul Goncourt, cel mai prestigios trofeu literar din Franţa, a fost înfiinţat în 1903 şi recompensează “cea mai bună proză de ficţiune a anului”, câştigătorul fiind ales de un juriu de specialişti reuniţi la restaurantul Drouant din Paris.

Festivalul DaKINO, ediţia a 20-a

0

Posted on : 07-Nov-2010 | By : mada | In : Festivaluri, Filme

22-27 Nov.2010, Sala Palatului

Festivalul Internaţional de Film DaKINO sărbătoreşte 20 de ani de existenţă printr-o ediţie specială în care îi va reuni la Bucureşti pe câştigătorii celor 19 ediţii anterioare, invitaţi ai Festivalului de-a lungul anilor, membri ai juriilor, colegi de la alte festivaluri internaţionale de film, distribuitori internaţionali.

img 230 r a Festivalul DaKINO, ediţia a 20 a

După cum informează un comunicat al organizatorilor transmis agenţiei AGERPRES, evenimentul marcant al ediţiei aniversare va fi concertul extraordinar susţinut de Goran Bregovic împreună cu “Wedding and Funeral Orchestra”, vineri, 26 noiembrie 2010, la Sala Palatului, de la ora 20,00. La ediţia de anul acesta vor fi prezenţi profesioniştii români din domeniul cinematografiei – regizori, producători, directori de imagine, actori, critici de film, distribuitori – ale căror nume au fost legate într-un fel sau altul de festival în ultimii 20 de ani.

De-a lungul timpului, cinci regizori români au obţinut Trofeul DaKINO: Florin Iepan pentru “Hotel Cişmigiu” (1992), Alexandru Maftei pentru “În fiecare zi e noapte” (1995), Titus Muntean pentru “O să fie bine” (1996), Hanno Hofer pentru “Ajutoare Umanitare” (2001) şi Radu Jude pentru “Lampa cu Căciulă” (2006).

Printre regizorii care vor fi prezenţi la Bucureşti în calitate de câştigători ai DaKINO şi care au confirmat în timp devenind regizori de lungmetraj cu producţii de succes se numără Jonathan Ogilvie (“This Film is a Dog”, premiul Academiei Caţavencu 1996), care îşi va prezenta la Bucureşti, în premieră absolută în România, cel mai recent lungmetraj, “The Tender Hook” (2008), Frederic Pelle (“Des morceaux de ma femme”, Trofeul DaKINO 2000), cu al său “La tete ailleurs” (2010) şi Ari Bafalouka (“See No Evil”, Trofeul DaKINO 2002), al cărui prim lungmetraj, “Apnea” (2010), a fost inclus în Competiţia Oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Salonic din decembrie 2010.

Programul ediţiei DaKINO 20 va urmări componenta retrospectivă, prin prezentarea titlurilor ce au câştigat Trofeul DaKINO ori Premiul pentru regie din 1991 până în 2009, în prezenţa regizorilor, dar şi a celor mai recente filme semnate de aceştia, pentru a oferi publicului DaKINO posibilitatea de a urmări evoluţia în timp a premianţilor.

Festivalul Internaţional de Film DaKINO va avea loc în perioada 22 – 27 noiembrie 2010, la cinematografele Patria, Sala Elvira Popescu din cadrul Institutul Francez din Bucureşti şi Noul Cinematograf al Regizorului Român (NCRR), de la Muzeul Ţăranului Român.

Publicul va vota care este, în opinia sa, cel mai bun film dintre cele premiate în ultimii 19 ani, acordând astfel Trofeul DaKINO 20.

Prima ediţie a Festivalului de Film al studenţilor operatori şi regizori DaKINO a avut loc în anul 1991 iar din 1993, Festivalul a devenit un eveniment internaţional, care, în timp, a avut prezenţe prestigioase atât în rândul membrilor juriului, cât şi în rândul invitaţilor.

Cineaşti precum Charlotte Rampling, Cristopher Lambert, Giulliano Gemma, Marisa Berenson, Gaspar Noe, Elina Lowensohn, Vittorio Taviani, Costa Gavras, regretatul Anthony Minghella, Hiam Abbass, Bruno Coppola, Emir Kusturica au fost invitaţi de onoare ai Festivalului DaKINO de-a lungul celor 19 ediţii trecute.

Profesorii Mircea Albulescu, Ion Toboşaru şi Valeriu Moisescu, Doctor Honoris Causa ai UNATC

0

Posted on : 01-Nov-2010 | By : mada | In : Eveniment

Profesorii Mircea Albulescu, Ion Toboşaru şi Valeriu Moisescu au primit, vineri, în ropotele de aplauze şi uralele colegilor şi studenţilor, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti (UNATC), acordat de Senatul acestei prestigioase instituţii de învăţământ, informează AGERPRES.
În cadrul ceremoniei, desfăşurate în sala “Ileana Berlogea” a UNATC, la care au fost prezente, alături de sărbătoriţi, importante personalităţi ale lumii teatrale şi cinematografice româneşti, au fost proiectate trei filme documentare-portret ale maeştrilor.
Momentele de Laudatio au fost rostite de prof.univ.dr. Manuela Cernat, conf.univ.dr. Nicolae Mandea şi prof.univ.dr. Laurenţiu Damian.
Rectorul UNATC, Gelu Colceag, a elogiat, cu acest prilej, personalitatea celor premiaţi.
“Aţi transmis ceva din aristocraţia lumii interbelice acestei lumi în care aţi excelat”, a spus Manuela Cernat, în Laudatio-ul dedicat profesorului Ion Toboşaru, caracterizându-l drept un om care a “luminat orizontul” contemporanilor săi, “racordându-i la adevărurile istoriei şi operei de artă, într-o lume în care pălăriile şi jobenurile începeau să fie înlocuite cu şepcile”.
2246 109783 Profesorii Mircea Albulescu, Ion Toboşaru şi Valeriu Moisescu, Doctor Honoris Causa ai UNATC
Ea a menţionat că “în artă cuvântul nu există”, amintind că UNATC a înaintat Parlamentului o propunere de amendament la legea învăţământului pentru ca în artă să nu fie scoşi la pensie maeştrii de o anumită vârstă.
Profesorul Nicolae Mandea a rostit Laudatio-ul pentru regizorul Valeriu Moisescu, elogiindu-i calitatea de pedagog pe care a exercitat-o “cu artă” şi care, în cariera sa, a “dezvoltat sentimentul prieteniei faţă de talent, inteligenţă şi valoare”.
“Cuvântul meu este confesiunea care l-a cunoscut ca om, ca artist şi ca scriitor”, a mărturisit în Laudatio-ul său dedicat actorului Mircea Albulescu, Laurenţiu Damian.
El l-a “somat” pe maestru “să rămână etern tânăr, etern poet”, iar ultima sa carte de poezie, care se numeşte “Ultimele noduri”, să devină “Primele noduri”.
“În cele cinci decenii de activitate, m-a interesat să fiu subordonat dictonului lui Seneca: Învaţă, învăţând pe ceilalţi!”, a spus profesorul Ion Toboşaru(foto), mărturisind că aşteaptă ca timpul să curgă de acum încet şi să rămână cât mai mult în această şcoală care i-a fost “altar”.
Valeriu Moisescu s-a declarat “terorizat” că trebuie să susţină un “monolog” în faţa celor prezenţi, mărturisind că în cariera sa a învăţat tot timpul, asemenea unui personaj din “Livada de vişini” a lui A. P. Cehov, Trofimov, etern student, şi că o parte din studenţi i-au devenit parte a familiei, amintindu-l pe Silviu Purcărete.
“Bunii mei, mulţumesc lui Dumnezeu că am făcut, în urmă cu 60 de ani, gestul de a urca pe scenă”, a spus, la rândul său, Mircea Albulescu.

Cu acelaşi prilej, a fost prezentată lucrarea “Istoria filmului universal” de George Littera