Publicat la 17 Oct 2010, de către mada, în Spectacol
20 şi 21 octombrie, ora 19.00, Sala Rondă, CNDB
Nesomn
Un spectacol de Arcadie Rusu
Costume: Cristina Barbu
Light design: Cătălin Nicolescu
Cu: Ioana Marchidan, Ramona Bărbulescu, Galina Bobeicu, Elisabeta Mihai, Ştefan Lupu, Arcadie Rusu
Producţie independentă
Cu sprijinul CNDB
- Preţul unui bilet este de 15 lei/10 lei redus.
- Rezervări se pot face la adresa rezervari@cndb.ro
“[...] Sunt un vis care are vise, se poate că şi visele mele le au pe ale lor. Ale tale pe ale mele, ale mele pe ale voastre. ………………………………………………………………………………………
Şi punctele sunt pentru a visa.
Trecutul, întâmplările se descompun, se transformă în ceea ce numim amintire, ajung Acolo, înghesuite undeva. Au fost atît de reale cîndva, dar cumva am ieşit din ele şi tot ce ţinem minte este senzaţia, câteva imagini şterse, învechite, asemenea unor fotografii îngălbenite.
În fond amintirile sunt filtre emoţionale, senzaţii, explozii de gânduri, în cele din urmă vise.
Din ce în ce mai mult ajungem să fim altcineva, trăim dintr-un vis în altul. Da, visăm şi noaptea, visăm şi ziua, trecem continuu prin sau pe lângă aceste vise, fie frumoase, fie urâte. Ele sapă în Noi.
Dar cine suntem Noi?
Eu sunt visul viselor, al celor care m-au aşteptat şi al celor care nu mă aşteaptă..
Omul este un vis frumos şi în egală măsura grotesc, tulburător, neprevăzut.
Unii m-au visat, m-au aşteptat şi încă mă mai aşteaptă. Ei mi-au dat forma şi au grijă de mine, pentru că sunt în continuare visul Lor, la fel cum Ei au fost şi încă mai sunt visul Altora.
Formele nu există cu adevărat, la fel cum nu există nici timpul.
Parcă am fost copil şi credeam că nu am să mai ajung vreodata să fiu mare, parcă sunt mare şi mi se pare atât de departe bătrâneţea.
Care sunt eu cu adevărat din toate?
Da, din toate.
Mă visez şi pe mine…
Da, fac asta de când nici măcar nu conştientizam că respir, exact cum respir atunci când nu conştientizez.
Visez chiar şi acum când scriu, şi tu cu siguranţă vei visa atunci când vei citi, începi să devii visul meu, iar eu să fac parte din al tău. Se pare că acum ne întâlnim. Poţi să nu mă crezi, pentru că nici eu nu sunt în stare să cred unele vise. Nu vreau să le cred, dar totuşi le visez…”
Arcadie Rusu
2009
